Cred că putem încadra "Cei trei muschetari" în rândul romanelor cavalereşti. Oricum, paginile sale pledează pentru codul onoarei, pentru jertfă şi eroism, pentru ideal, valori care azi pe cei mai mulţi i-ar face să zâmbească. După cum spunea Steinhardt, trăim în epoca şmecherilor...
Eu am citit romanele lui Dumas imediat după "Aventurile lui Tom Sawyer", undeva prin clasa a patra. Le-am recitit în clasa a şaptea. În facultate l-am ascultat surprinsă pe domnul profesor Ion Vlad la cursul de teorie literară spunând cu emfază că reciteşte periodic "Cei trei muschetari", pentru că îl înflăcărează de fiecare dată. Atunci am reluat lectura şi eu cu aceeaşi încântare.
"După douăzeci de ani", urmarea, m-a umplut de tristeţe. Muschetarii nu puteau îmbătrâni! Iar "Vicontele de Bragelonne" mi-a parvenit foarte târziu; după douăzeci de ani. Şi am citit-o altfel. Pentru că totuşi îmbătrânim.
