"Coliba unchiului Tom" m-a ţinut sub tensiune abia de la volumul al doilea. Poveştile dureroase ale negrilor m-au mânhit, dar cartea ar fi rămas una oarecare pentru mine, dacă n-ar fi conţinut şi istoria plină de tragism a Evei.
Fetiţa albă, de o bunătate angelică, mi-a fost model al copilăriei alături de Shirley Temple.
Mai târziu am aflat din gura unui profesor universitar că, în opinia domniei sale, personajele pozitive, care să nu conţină nicio umbră de rău, sunt foarte greu de creat; în toată literatura universală n-ar exista decât două: prinţul Mîşkin şi Don Quijote.
O uitase pe Eva...
