Desigur, aţi citit-o! Eu n-am putut s-o citesc în copilărie. Nu treceam de prima pagină, cea cu şarpele ce înghiţise un elefant. Mi se părea o prostie. 
Dar acum ceva ani, am găsit "Micul Prinţ" în bibliotecă; la sfârşit, am înţeles: este o carte pentru oameni mari. Pentru cei maturi ale căror inimi sunt inocente. Pentru oamenii mari care "pot să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii"...
Este o carte "cu adevărat folositoare, de vreme ce-i frumoasă". Este o carte de care am nevoie din timp în timp, fiindcă m-a îmblânzit. E din acea categorie de cărţi, cu totul specială, care nu sunt citite, ci ele ne citesc pe noi...
