Inventia lui Morel - Adolfo Bioy Casares

"Invenția lui Morel" de Casares, este un roman fantastic, în care irealitatea imaginată este sădită într-un sol real, palpabil. Niște oameni interacționează pe o insulă, unde ajunge un intrus, autoexilat de teama unei justiții omenești ce amintește de "Procesul" lui Kafka, și acesta constată că se află într-un teritoriu al neliniștii, în care desfășurarea întâmplărilor reale, pe care le observă de la distanță, se insera pe o dimensiune neobișnuită, care scapă înțelegerii. Observatorul vede o lume dezarticulată, guvernată de legi de neînțeles, în care fondul și forma nu se află în armonie, în care vizibilul nu se face văzut, iar nevăzutul nu este nevăzut, o lume a realității fantastice, o lume de fantasme reale, lumea în care nu se poate muri, dar nici nu se poate trăi... De unde să știe refugiatul că lumea pe care o contempla, izvorăște din aparatul inventat de Morel, cum să înțeleagă el faptul că invenția lui Morel a permis absorbirea unei felii de viață, pe care o poate conserva și reda ad infinitum?
*
Câte cărți mai am să-ți propun spre lectură, Diana, de-ai ști...

Eagle/SRSFF la Gaudeamus 2011

 

Gaudeamus 2011 va fi un targ de carte unde paradoxal rolul hartiei se va vedea mult diminuat, predand cu adevarat stafeta catre virtual si în Romania. Si aceasta nu doar pentru ca padurile s-au rarit si materia prima costa, ci mai mult datorita adoptiei largi a echipamentelor electronice adaptate pentru lectura – tablete, telefoane inteligente, laptopuri.

 

Se observa de ceva vreme sectiuni in crestere dedicate cartii electronice la Libraria Elefant.Ro  si similar la edituri printre care mentionam  Editura Eagle sau Editura Nemira. Initiativele de acum mai bine de 3 ani dau roade si au acum publicul lor dedicat. Prin urmare, lansarile din acest an respecta trendul, adoptand o componenta mixta.

Putem anunta astfel rezultatele colaborarii intre SRSFF , Editura Eagle  si Libraria Elefant.ro concretizata in lansarea pe durata targului Gaudeamus 2011 a patru volume din care primele doua pe hartie şi celelalte doua in format electronic:

 

1. Venus – povestiri erotice science fiction – prima antologie de erotic science fiction din Romania este volumul in care SRSFF (Societatea Romana de Science-Fiction si Fantasy) reuneste cele mai bune texte primite, scrise pe o tema data pentru anul 2011.

 

Urmeaza trei din nominalizarile la Concursul de roman „Seniorii Imaginatiei” editia 2011, organizat de SRSFF impreuna cu Editura Eagle:

 

2. Calatorie in Capricia – de Mircea Oprita

 

 3. Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor barbati foarte cumsecade – de Liviu Radu

 

 4. Insula pescarusilor – Mircea Liviu Goga

Nu ramane decit sa va invitam fie la standul Librariei Nautilus ca de obicei, sau la standul Elefant.ro. Va asteptam cu drag si va uram spor la lectura !

Pomul Vieţii

La vremuri de ispită, îndoială şi durere Mama-mare adăuga rugăciunilor obişnuite ale zilei citirea Psaltirii.

Expozitia de trandafiri

La Winnipeg, unde nu ne vom intoarce niciodata

Aveam, inca din anii de liceu, lucrarea "O istorie a literaturii romane", in trei volume, de Ovid S. Crohmalniceanu, dar cartea nu mai era la moda, iar autorul nu se mai bucura de o reputatie care sa-l recomande in lipsa prescriptiilor absolute ale curiculei scolare, asa ca ma inspiram, pentru nevoile curente, din istoiria literaturii de Rotaru, iar mai tarziu, cand Iosif Constantin Dragan ne-a restituit "Istoria literaturii romane" de Calinescu, am luat lucrarea, ca unic reper, pana in 2008, cand am adus in Babel "Istoria critica a literaturii romane" de Nicolae Manolescu, care-mi va tine de cald pana la sfarsitul vietii.
*
In 1980 a aparut un volum de povestiri fantastice de Ovid S. Crohmalniceanu, autor despre care imi puteam imagina orice ... , ca s-a repatriat in Israel, ca a luat premiul Nobel pentru arta culinara, ca s-a logodit cu o martiana, dar nu si faptul ca va publica "Istorii insolite", iar peste alti sase ani, si "Alte istorii insolite". Si chiar daca mi-as fi imaginat aceste lucruri, tot nu as fi crezut ca un scriitor roman va avea de spus un cuvant in plus la cele patru legi ale roboticii, dupa "Eu robotul " si restul ciclului robotilor de Asimov.
*
Povestirea "La Winnipeg, unde nu ne vom intoare niciodata", imi vine bine, mai ales pentru titlul ei, caruia doresc sa-i opun pe loc mitul eternei reintoarceri, dar daca tot m-am oprit la o povestire fantastica, si inca pe blogul Dianei, ea insasi autoare de povestiri fantastice si membra a SRSF&F, poposesc, macar cat de un picnic la marginea drumului si in povestirea despre androizi a lui Crohmalniceanu. Trebuie sa incep cu prima lege a roboticii: 1) Robotul nu are voie sa pricinuiasca nici un rau omului, nici sa permita, prin neinterventie, sa i se intample vreun rau unei fiinte umane. A doua lege era deja abolita de doua secole la vremea despre care ne povesteste Crohmalniceanu, iar legea a treia, este cea care ii permite androidului sa-si apere existenta, dar numai fara a contrazice legea 1). A parta lege nu are rol aici, de fapt, si Asimov s-a referit la ea mai tarziu. Iata si contributia lui Crohmalniceanu, la aceste legi, in scurtul meu picnic :
"Cetateni pe deplin liberi, androizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca oamenii, cu obligatia suplimentara a supunerii, atunci cand devin apti pentru procreatie, operatiilor genetice preconizate de regulamentele in vigoare. Androizii pot exercita orice profesie, primesc aceeasi remuneratie ca oamenii pentru serviciile prestate, isi pot intemeia o familie, au drept la avere pesonala, au drept de a alege si de a fi alesi in functii publice. Li se interzice strict schimbarea identitatii, fiind pasibili de pedeapsa cu moartea pentru acest delict."
*
Pornind de la aceste idei, povestirea lui Crohmalniceanu aduce in scena oameni si androizi care dezbat problema raporturilor dintre oameni si roboti, probleme cu care, cu certitudine ca umanitatea va ajunge sa se confrunte, daca nu suntem cumva de pe acum dincolo de frontiere.
*
Ceea ce subliniaza unul dintre comentatori, este faptul ca androizii, care se nasc asemenea oamenilor, sunt anteprogramati pentru inclinatia spre profesiile cerute de economie, ceea ce contrazice libertatea lor de alegere aparent garantata, si constituie premiza unor contradictii generatoare de conflicte intre oameni si androizi.
*
Nici nu mi-as fi adus aminte ca Ovid S. Crohmalniceanu a trait si a scris, daca nu-mi puneam intrebarea care ar fi fost sansa mea de a influenta destinul Dianei, ca scriitoare de S. F., in imprejurarea in care distanta dintre "Livada cu mierle" si "Babel" nu ar fi de una jumatate din mia de kilometri. Gandind aceasta postare, am inteles ca ceea ce inseamna raporturile intre oameni si androizi, este de natura sa ne determine sa ne intrebam si cu privire la raporturile dintre noi, oamenii, care aici, in virtual, parem , uneori, simple jucarii. Cum sa facem sa ne fie mai bine tuturor?
*

"Bucuria vieţii"

O recomand celor descurajaţi.

Şi, cum vremurile pe care le trăim asigură o rată mare a descurajaţilor, este evident că această carte ar trebui citită. Şi recitită.

Eu am învăţat din ea că nu e destul să ai talent pentru ca să fii recunoscut, nu e suficient să iubeşti pentru ca să fii iubit, nu ajunge să dăruieşti pentru ca să fii dăruit.

Am aflat că trebuie să-ţi urmezi drumul chiar dacă întârzii, chiar dacă te poticneşti, chiar dacă eşti doborât. Mai ales dacă eşti doborât.

Am descoperit că prietenia este un lucru rar, mai rar şi decât dragostea.

Am învăţat că trebuie să ai răbdare cu tine însuţi şi să-ţi acorzi întotdeauna încă o şansă, apoi să lupţi pentru şansa ta.

Iar când totul pare pierdut... nu apăsa pe trăgaci, aşteaptă. Aşteaptă.

Vincent n-a aşteptat.

"Recolta"

Vincent van Gogh spunea că doreşte să picteze "un peisaj unde nu este nimic altceva decât infinit şi eternitate". 

Despre "Bucuria vieţii" şi aici.

"Fraţii Jderi"

Am căutat această carte pentru postarea de pe blogul celălalt. Am citit-o demult, dar era o altă ediţie, iar eu nu eram acasă.

Aseară când am pus mâna pe ea şi am deschis-o am găsit înscripţia de pe prima pagină şi mii de fiori mărunţi mi-au străbătut inima: tata fusese cândva adolescent (de necrezut), învăţase şi luase premiul I.

Îmi închipui cât de fericit a adus acasă cărţile primite şi i le-a arătat tatălui său, tata-mare, ştiu că n-a fost lăudat, deşi bătrânul era grozav de mândru în sinea lui, doar că pe atunci relaţiile de familie erau mai... discrete şi poate mai profunde, cu siguranţă mai aspre şi mai tonice.

Unde e tata acum? Unde e toată generaţia anului 1949? Câţi mai trăiesc, câţi s-au dus?